La început se trage linie, ne-am învățat prost. La început o dată, la sfârșit din nou. A doua oară pentru a găsi motive bune, cauze atenuante și alte născociri umane. Ne plac concluziile și previziunile în fotbal, așa s-a construit totul. Fotbalul împarte în boluri, bile, favorite din cifre, pe bază de trecut. Apoi, mai sunt cele care pierd pentru a da sevă învingătorilor. Se cheamă obișnuință. Obișnuința forței.

Urmează sezonul. Din categoria celor fără șanse se desprinde totul în „să sperăm” și „cum ar fi să?!”. Un mijloc nu există.

În bula lui „cum ar fi să?!” nu este oxigen, nu se trăiește mult, visătorii nu dorm, visătorii cad fizic la un moment dat. Într-un punct, unii numesc surpriză toată această situație scurtă .

Atalanta nu e nici aici.

Visul construit cu baze solide numit Atalanta e modelat din odihnă bună, din jucători care dorm pentru visul lor, pentru efortul continuat de mâine.

În returul stâncos de la Valencia, cu microfoane de ambianță în depresie, bergamascii au luat inertul și l-au sfărâmat de propria muncă, lăsând în spate rezultatul din Italia, tentați să înscrie cât pot, nu să apere un avantaj pe care l-au sperat mulți, pe care l-au muncit fructuos puțini în istorie.

Cu puțină autoritate, Gian Piero Gasperini și-a construit, cu plan, o echipă la care nu turmentează, nu produce șoc, ci împarte responsabilitate. Gasp taie bilete pe principiul trenului care nu poate fi pierdut. Sunt puține, pe minute și le oferă pe rând. Papu Gomez, Duvan Zapata, Mario Pasalic, Luis Muriel, Hans Hateboer stau la rând meci de meci. Fiecare este trecut de 25 de ani, niciunul nu-și permite să întârzie.

Aseară, la 32, Josip Ilicic, sloven trecut prin fotbal și împărțiri de țară, plecat în urmă cu zece ani de unul singur în Sicilia, la Palermo, a arătat, ca pentru o nouă lecție, cel mai frumos lat de stâng al Ligii Campionilor. Al unui picior la care poate doar el, Gasperini și cei enumerați mai sus știu cât lustruiește, după gardul verde viu de la Centro Bortolotti, baza de pregătire a bergamascilor.

A fost o bucurie închisă, o altfel de bucurie. Acolo unde nu sunt suporteri, fotbalul se lovește de patru pereți și răzbate surd prin obiectivul unei camere. Doar una. Uneori trece emoția autentică, alteori capătă forme ciudate.

Cu o diplomație incertă, de club care nu s-a mai întâlnit nici cu stelele de pe minge și nici cu imprevizibilul creat de globurile acelea țepoase și tragice, desenate în multe culori la știri, Atalanta publică la opt minute după meci un anunț pe Twitter prin care își roagă fanii să rămână acolo unde sunt, să perceapă fotbalul așa cum l-au primit: „Atalanta B.C., în concordanță cu Decretul ministerial din 9 martie, emis cu scopul de a proteja sănătatea publică, invită toate persoanele să nu creeze adunări în centrul orașului Bergamo”.

Analizat în context de mesaj public, oficialii bergamasci par că și-l asumă în locul instituției organizatoare, în locul UEFA, în locul fotbalului.

În inimi de suporteri, e șoptit mai aproape. Nu veniți în centru, suntem fragili în fața universului. Nu priviți la ferestre! Să nu veniți. Dormim la visul nostru.

Valencia - Atalanta s-a încheiat 3-4. Formația din Bergamo s-a calificat în sferturile Ligii Campionilor, 10.03.2020. Sursa foto: sports.sky.it.