Bun rezultat, dar și mult praf. Tare mi-e că o să ne complacem în acest egal cu noroc mult. Spun cu noroc pentru prima parte a fost dezastruoasă, de Serbia-România ăla din 2009, doar că n-au mai progresat nici ei.

În prima repriză, dezastrul a fost pe Cristi Manea, de-a dreptul în șanț și Kolarov săpând după el. Fără mijloc, fără o pasă prea sănătoasă, cât poți să sari de centrul terenului?! Clar de neanalizat tactic prima parte. Pentru că uneori nu există, iar ăsta e jocul României.

Și-mi aduceam aminte de atitudinea bună promisă de Contra, aia pe care trebuie să o ai atunci când nu ai mingea. Ce să faci atunci când nu poți?! Care ar fi atitudinea bună?! Să pleci să iei semințe când prietenul tău a spart geamul?! Vorbim discuții.

La pauză i-a luat puțin pe sus.

Apoi am văzut naționala pasând bine pe spații mici, dar una sănătoasă nu. Aici doare. Mi-a plăcut Mitriță și viteza pe care a adus-o. Băiatul ăsta chiar trage ca un asin. Denis Drăguș chiar știe să respire un aer tare.

Dar mai e mult până departe. Să nu ne complacem în acest egal al nimănui.

Slabi rău în apărare. Acum, să bată tobele băieții la costum.

Am mai auzit una în comentariul partidei, pe lângă idolatrizarea invers patriotardă a lui Mitrovic: „românii au știința temporizării, una moștenită”.

Serios?! Danemarca a produs infarcturi nedepistate copiilor.

sursa foto: bta.bg