Amici della Serie A TIM, după două săptămâni de secătură, în care unii s-au calificat, alții încă mai speră ca sport național, frumușălul campionat, bine așezat și când e tolănit pe iarbă, revine oglindă pe plasmele mari, prin baruri și pe unde își face loc.
Lazio-Atalanta 3-3
S-a pornit nebunia la Roma, acolo unde duc toate drumurile începe și etapa. Poate ar fi bine să o încerce și Pro TV-ul pe asta, deși nu e foarte ieftin: meciurile lui Lazio pot înlocui lejer filmele de acțiune cu Seagal și The Rock. Tot așa, tragi în ea și nu pățește nimic, își scoate singură glonțul și se coase, pentru ca la final să îți dai seama că s-au bătut ca doi chiori între patru ochi.
O revenire e totuși o revenire, chiar dacă îți împarți punctele pentru care nu prea a meritat efortul. Dacă nu e Duvan, e Luisito Muriel… și Papu Gomez. Opțiuni sunt, poate nu degeaba Atalanta are cel mai bun atac din Serie A, adică ceva încredere în vene. Cu ea sau fără, lazialii tot spaima regizorilor de transmisie sunt. Timp de reluări nu prea a fost, dar s-a iertat până la urmă pentru că povestea vinde.
N-aș numi spectacol acest haos sportiv pe care îl practică băieții lui Simone Inzaghi în mod constant, hrânind fals suporterii pentru câteva ore, pentru că, a doua zi, clasamentul tot greu pică în aplicație.
Napoli-Verona 2-0
Cu fotbal grupat și doi câte doi au jucat și veronezii, au scăpat de câteva ori pe contraatac, dar când n-ai vârfuri cu minte limpede nici nu prea fructifici. Eterna problemă a echipelor mici.
Ne-a dat Bunuțu’ un triplu espresso a lui Alex „Apără și păzește” Meret.
N-au avut un Milik și i gialloblu. Băiatul ăsta renăscut e vârful bun care mușcă mingea și-o face franjuri până în plasă. Și cum îl proiectează în gard pe fundașul din marcaj.
Juve-Bologna 2-1/ Sassuolo-Inter 3-4
La Torino puteam asista la un pas greșit al gazdelor, au fost multe emoții pe final, dar și un moment mare, deși nu știu câți îl vor păstra în minte și inimă, dar Buffon sigur da.
Golul lui Pjanic a venit după un brânci grosolan al lui Ronaldo, cu un umăr de hochei, așa că nu voi mai lăuda forma bună a bosniacului. Dacă în fotbal și în viață, în general, nu e pe merite, în cronică este.
Pe final, Bologna găsește niște doze de putere pentru a scoate un egal. În prelungiri, sacul de bani De Ligt atinge mingea cu mâna în careu, dar arbitrul nu dă nimic.
Înțeleg că s-a modificat o regulă de joc, cea a hențului, mai precis termenul „voluntar”, în ceea ce privește mâna, cu „nenatural”, iar aici ar fi o chichiță. Nici mâna nu mai e ce-a fost, nu mai știi dacă e picior sau nu. Nu mai e ca înainte când orice mână era henț, cum era corect odată.
Vă spuneam de Gianluigi Buffon, a avut o intervenție fabuloasă, una dintre cele mai mari și ultime parade ale sale, la semifoarfeca lui Santander. S-au unit toate forțele și au întinerit câțiva ani, pentru câteva secunde, coastele de 41. Măreț Gigione! Fiecare rămâne cu ce mână vrea: cu a lui De Ligt sau cu a lui Buffon. Aleg a doua, pentru sănătatea mea. E tot mai greu în zilele noastre să păstrezi pozitivul, să reții o fază ca aceasta pentru ani de zile, cum se făcea odinioară. Cine mai are timp de povestit cu atâtea frame-uri?!
Dincolo, tot comoționată Sassuolo, aflată la primul meci fără omul-club aproape, Giorgio Squinzi. Așa se face că Lautaro Martinez a punctat perfect în minutul 2, pentru un meci mai ușor, pentru gânduri mai puține.
Au urmat multe goluri, foarte multe, Inter suferind pe final în apărare, dovadă fiind ce face ivorianul Jeremie Boga în ’82.
Faza weekend-ului în Italia este demnă de Wattz, emisiunea aceea cu momente amuzante, difuzată de Eurosport și pe care îmi place să o privesc de sărbători, ca o retrospectivă. Un parașutist aterizează la sfârșitul primei reprize pe gazon. Unii spuneau că ar putea fi Icardi deghizat, alții doar și-au făcut cruce.
Cagliari-SPAL 2-0/ Samp-Roma 0-0
Soarele de Sardegna ne-a adus golul etapei, de la Radja Nainggolan citire și blestem din grade de alcool, că atâta știm să comentăm. Voi lăsa video-ul golului pentru a auzi cum suflă mingea în plasă, parcă o arde. Un zgomot din acela de minge de foc, ca în FIFA World Cup 2002. Cine l-a jucat, știe.
L-a dublat Farago. S-a lăsat cu urale pe stadionul plin.
La Genoa, istoria face ca Ranieri, proaspăt instalat pe banca Sampdoriei, să înfrunte Roma chiar de ziua lui. Samp tot nu arată bine, dar nici nu se aștepta cineva la vreo minune. Un egal era ok, fie el și fără goluri.
Cred că Roma, cu oricine ar fi jucat ea, nu ar fi obținut mai mult în acea zi. Are 13 accidentări în 8 etape, iar goluri 12. Deci mai mulți indisponibili decât reușite, asta înseamnă că profesorul Fonseca va trebui să completeze cu adolescenții cu coșuri, de la Primavera, pentru bancă. Un joc prost, urât, care nu a adus nimic. I giallorossi aproape că s-au întors la perioada Simplicio, Bradley sau Gago. Atâta irelevanță în joc, atât pustiu!
Mai jos, motivul pentru care italienii vor avea mereu arbitri de top.
Udinese-Torino 1-0/Parma-Genoa 5-1
Pe terenul lui Udine și-a mai demonstrat o dată competențele domnul Mazzarri. A decis din căpățână Okaka, după recentrarea tot cu capul a lui Mandragora.
Calcio champagne s-a disputat în Ducat, acolo unde Parma i-a dat lui Radu din toate pozițiile. Nimic nu merge la Genoa, tocmai din acest motiv i s-a cumpărat un bilet doar dus lui Andreazzolli. Pe geaca cu A1 se pregătește imprimarea cu „TM”, nu de la „trademark”, ci de la Thiago Motta. Să vezi atunci rupere de nori cu 2-7-2, cum juca Brazilia, pe vremuri, de plictiseală și prea multă fascinație din nisip de plajă…
Chiar dacă tripla a dat-o Cornelius, a impresionat Daniel Kulusevski cu viziunea sa, mijlocaș împrumutat de la Atalanta, născut în 2000 la Stockholm, din tată macedonean și mamă suedeză. Roșcovanul cu nas roșu, dar de rus, devine cel mai bun assistman din Serie A.
Milan-Lecce 2-2
Ar fi fost prea frumos și aiurea de nedrept pentru Giampaolo ca Milan să bată la primul meci cu antrenor nou, Silvio Pioli. Și totuși milanezii au arătat un joc entuziasmant în limitele lui, omul meciului fiind de departe Calhanoglu. Ești în față, trebuie să șutezi. Și-a făcut curaj turcul fără să-și muște buza, apoi a și pasat la reușita lui Piatek, aflat la prima în acest sezon. Târzior, ragazzo!
Și cum în astfel de cazuri e nevoie de tratament de durată, că nu doar antrenorul era problema, au scăzut ritmul pe final. Calderoni efectiv îl bagă în poartă cu totul pe Donnarumma, șut cu forță, nu glumă.
Brescia-Fiorentina 0-0
Ultimul meci al etapei a fost ceva mai puțin plictisitor decât Samp-Roma, dar tot a stricat media de goluri. Fiorentina a fost cea care a tras cifrele după ea, dar tot la «unu’ mie și unu’ ție» au ajuns.
Cu bune, cu rele, am avut poate cea mai reprezentativă etapă pentru tot ceea ce înseamnă fotbalul italian, așa cum e el. Nu ne-am parașutat de ieri, de azi, în Serie A, cu Ghali se face Spritzul muzical ?, e definiția perfectă. Daje!
Sursa foto deschidere: sportowy24.pl
