Amici della Serie A TIM, etapa cu număr magic a răsturnat castelul cu fotbal pentru a se așeza la loc. A adus primele demiteri, i-a descălțat pe cei încălțați invers, a produs eroi de-o clipă, iar pe alții efectiv i-a băgat în spital. Virgulă, de la capăt, cu alineat. Nu e scrisoare, ci reașezare în pagină. C-așa-i viața în calcio-ul ‘talian.
SPAL-Parma 1-0
Prima s-a jucat în Ferrara, la amiază, când ți-e mai mare dragul să urmărești porumbeii pe stadion. L-aș fi numit duelul finalizat în stil vintage, dar pentru că Fiorentina-Udinese are o poveste mai faină și ceva mai multă istorie, m-am răzgândit rapid.
A decis ca la carte Andrea Petagna, cel cu fizic pufos de Real Madrid, la jumătatea reprizei. Un meci dominat clar de gli spallini în fața unei Parma care ar putea fi o umbră a celei din sezonul trecut, sunt semne, una chiar ștearsă, cu griji pentru la anul.
Verona-Samp 2-0/Genoa-Milan 1-2
Ce a urmat a fost sâmbăta duelurilor celor amenințați, a celor cu valiza lângă pat, că viața de antrenor nu e cu schimburi multe. La Verona, nu s-au discutat prea multe. Acolo unde nici țânțarul nu scapă de pânză, la minutul nouă fix, a trimis din căpățână Marash Kumbulla, unul din bravii albanezi ai campionatului, tânăr crescut bine în Veneto, cu gnocchi și polenta de-aia la care aproape se închină oamenii zonei și pe care românul o numește terci, o dă la porci când vine frigul. Neamuri și tradiții, nu te pui.
L-a îngropat total și aproape că i-a semnat demiterea lui Di Francesco, Nicola Murru, cu un autogol de clasă, acela care îi spune directorului sportiv «e gata» și i-o trimite spre semnare.
Partida contrastelor s-a jucat totuși la Genoa, ați ghicit, tot cu joc haotic rossoner. Ca o întoarcere în timp, Pepe Reina a fost cel care a făcut, de data asta, de râs poarta, scăpând în plasă mingea trimisă din lovitură liberă de Lasse Schone. După pauză, nu știu dacă Giampaolo i-a motivat cu discursul Gretei Thunberg, dar cert e că un concurs de împrejurări a dat planeta fotbalului peste cap.
Ionuț Radu, despre care am stabilit etapa trecută că nu este deloc în formă (domnule Contra, nu faceți surprize cu Feroe!), e păcălit pe colțul lui de Theo Hernandez.
A doua oară, Biraschi pune mâna pe minge în careu și pleacă la vestiare, acolo unde s-a dus și Saponara, de pe bancă, de nervi și draci de altă culoare. N-o prinde, tot nefericit Radu. Pâna la final, Reina face un penalty și tot el îl scoate, Schone își pune mâinile în cap de data asta.
La ora redactării acestei cronici, băieții de la site-ul Sampdoriei au dat «publish», iar Di Francesco își trântea portbagajul. Pe Boban și Maldini nu prea îi păcălește Giampaolo, băieții mari aveau deja telefoanele date se pare, au așteptat doar să revină la Milano, să aibă mintea limpede. Pe Spalletti l-au pus să-și încheie cât mai rapid salariul, care tot merge cu Inter, până nu ia trenul Stefano Pioli.
O chestiune de ore, șosete curate și trollere cu fermoar bun.
Fiorentina-Udinese 1-0
Pe fundal de tribune viole pline și miros de poame coapte de după dealuri, nebunul de Franck Ribery a primit trofeul pentru jucătorul lunii septembrie. Cum spuneam și pe deja plictisitorul Facebook, n-au mai visat toscanii așa jucător de pe vremea lui Mutu, poate nu degeaba l-au ovaționat cu «Fenomeno»… pe buzele mov.
I-a înnebunit de cap și cu capul, nu cu mult înainte de final, alt Nikola, dar cu „k” sârbesc, Milenkovic cu părul lins într-o parte. A făcut din ochi chiparosul Montella și au plecat acasă, că de-aia e dată duminica.
AS Roma-Cagliari 1-1
Pe Olimpico aveam să îl vedem și pe Fonseca nervos, n-aș fi pariat că se va întâmpla așa devreme. Eterna problemă a sezonului, Roma e incapabilă să producă creativitate la centru și, de multe ori, să atace ca în alte vremuri. Mă rog, preferințe. Să atace curat e mai corect spus.
Circul lumii, cu asta cred că rămânem după un astfel de meci, s-a produs la final, atunci când Kalinic l-a împins subtil pe Pisacane în croșeul cu două mâini al portarului Olsen. S-a comuționat băiatul, l-au scos cu guler cervical, iar Massa a anulat golul, fără să fluiere, fără să solicite VAR.
O să îl certe superiorii.
Mai tare l-au certat romaniștii. Nu l-aș acuza pentru această fază, are acoperire, una minimă, însă maniera de arbitraj de după minutul 60 chiar a dezgustat. Așa cum era logic, au mai picat doi: dublă fractură de pomete pentru Dzeko, care a jucat accidentat minute bune, și menisc rupt pentru Diawara. Sătui de atâtea demiteri de staff medical și preparatori fizici, respectiv cazări de lux în clinica medicală parteneră cu clubul, i giallorossi vor mai nou să scoată pământul cu tot cu iarbă de pe terenurile de la baza de pregătire, poate-poate nu se mai lungesc mușchii și nu se mai ciobește calciul. Caz aproape reptilian, dar real.
Despre AS Roma cea în stare critică, dar stabilă, se spune că ar avea mereu un tendon artificial pus la rece, cam cum mai fac unii cu vinul.
Atalanta-Lecce 3-1/Bologna-Lazio 2-2
La Bergamo și la Bologna am văzut cele mai multe goluri, o dată pentru că Gasperini încearcă să dea libertate mânjilor pe ușor modernizatul Atleti Azzurri d’Italia, a doua oară pentru că ai lui Mihajlovic și ai lui Simone Inzaghi n-au nimic de pierdut, ci doar de arătat.
Cu Duvan Zapata nu prea te pui, a făcut foarte bine din nou. Așa e când și Papu din spate e în formă, iar Gosens de pe stânga vine și el de multe ori.
Gosens e tot mai copt, unul dintre băieții la care vom ridica tot mai mult ochii, zic eu. Lecce nu a mișcat rău, dar nu e de ajuns.
Dincolo, au condus de două ori i rossoblu, însă și Ciruțu Immobile luptă pentru miza lui din clasamentul marcatorilor, nu doar vlăjganul columbian.
Torino-Napoli 0-0
S-au anulat ca doamnele și fără să vrea Torino și Napoli. La acest meci, în barul pe care-l mai frecventez cu prietenii pentru bere și fotbal, am întâlnit pentru prima dată un fan torinez. Italian care muncește la Sofia, venit singur la București pentru a vedea meciul. Ciudățel, oricât de inferior animată ar fi urbea bulgară.
Mai ciudat, și chiar am cerut două beri deodată, a fost când mi-a zis că îi place Mazzari și e antrenorul perfect pentru ei, cu stilul lui de a se apăra sus. Oameni între oameni, vorba unui amic pe care o scoate pe asta fix atunci când nu mai are ce spune. Se potrivește perfect.
Inter-Juventus 1-2
Derby-ul care a dat și titlul de mai sus s-a disputat într-o notă oarecum dezamăgitoare pentru cei care așteptau ceva mai mult forță și talere egale.
Șansa lui Inter este să crească treptat, iar acest derby a demonstrat că i nerazzurri încă nu au potență. Au jucat tot mai închis, aglomerat, cel mai probabil a cauzat și ieșirea forțată a lui Sensi încă din minutul 33, poate cea mai importantă piesă de puzzle în acest moment pentru ei.
Bun Pjanic, însă a decis Higuain. Ăsta, de fiecare dată când mai apare câte o știre despre kilogramele lui și ce batoane de ciocolată mai încearcă, atunci își arată colții. Pe cât de aproape nedorit e, pe atât de bine își face treaba, acolo unde nu e chemat.
O analiză fantastic de bună a derby-ului, ca în ziarele mari, găsiți pe blogul lui Dan Ștefănescu.
Citiți și ceva bun, mă disperă de 36 de ore informația că au înscris doar argentinieni în Derby d’Italia! O statistică tâmpă și fără culoare precum cea care pe care o înaintează unii suporteri care motivează că Premier League este cel mai bun campionat din lume pentru că a dat finalistele Champions League și Europa League. La 2-7 au băgat-o sub preș. Și ce naiba înseamnă «campionat bun»?!
În concluzie, n-au dat la număr pentru că Brescia-Sassuolo a fost anulat, săptămâna trecută a decedat, la 76 de ani, Giorgio Squinzi, patronul și inventatorul clubului Sassuolo, unul din marii vizionari ai industriei italiene. Pentru asta s-a și ținut un minut de reculegere peste tot.
Arc peste multele evenimente ale rundei, Spritzul muzical ? se face celor care s-au trezit în alt pat după doar șase, nu cel de lider. Fără să vrea, cum spune doamna Chiara. Daje!
Sursa foto deschidere: sport.sky.it
