Amici della Serie A TIM, ne întoarcem pe meleagurile în care arta și romantismul fotbalului și-au dat mâna pe veci, atât cât pot ele. Tratăm și în etapa a cincea ce înțelegem și ce nu din calcio, ce ne mai rezervă timpul, locurile și obiceiurile fraților noștri. Căci un tricou, o bluză cu Italia, toți am purtat o dată.
Sassuolo – Empoli 3-1
Etapa ia startul pe micuțul și bătutul de vânt Mapei Stadium, vinerea, ca să nu riște nimeni nimic. Caputo deschide scorul în secunda 18, când încă se doarme bine. În douăsprezece minute ăla mic al lui Di Francesco, Federico pe nume, cu o pasă pentru prințul Boateng și intră.
Mărimea 43… dați-i un număr mai mare, doamnă. Să-i vină și la anul. În creștere Kevin.
Gianmarco Ferrari, după devierea lui Di Francesco și Di Francesco Chiar el, cu călcâi a la Buga pentru trei boabe și trei puncte, băieții cu ceramica se descurcă. Nu a fost greu, iar Empoli trage de ea, că de alții mai greu. Sassuolo, această Concordia Chiajna cu negru în loc de galben și fără primar…
Parma – Cagliari 2-0
Sâmbătă au fost alte meciuri, altă frenezie. Parma joacă pe lansări, pentru că are cu ce, am convenit deja. Așa și deschide scorul prin Inglese, după ezitarea lui Cragno de a prinde mingea. Univers paralel, dacă traduci protagoniștii fazei.
Ei, ragazzi, și acum începe ce nu ați mai văzut de la ISS PRO 98 încoace, precursorul lui PES. Băiatul ăla împletit la cap o ia de nebun, crede în cursa lui de 80 de metri și plantează mingea acolo unde trebuie și contează.
Gervinho, tati! Crede, asta e cel mai important. Cadența lui e de studiu NASA. Nu mai are viteza nebună, nici sprintul, dar aleargă susținut. Adică ceea ce nu își pierde niciodată un atlet. Cine zice că nu e frumos la a treia tinerețe?!
Magie în Capitala Ducatului.
Fiorentina – SPAL 3-0
Recoltă mare și în curtea fraților pantofari Della Valle. Pjaca, Milenkovic și Chiesa fac sec de unii singuri. Fotbal de origine controlată. O gașcă nebună, care poate reuși chestii frumoase, poate cea mai unită squadră.
Și ceva suflet mare. Chiesa sărbătorește golul marcat chiar cu fratele său, copil de mingi. Că Serie A înseamnă suflet.
În Firenze numai la fotbal nu îți stă gândul în septembrie, atunci când pretențiosul Chianti capătă culoarea și aroma finală pe dealurile încă verzi. Găsești unul bun la Lidl, testat de băiat la meciurile cu emoții.
Sampdoria – Inter 0-1
Despre această partidă am putea discuta zile întregi, dar mi-e mai mult decât clar că Inter a confiscat minutele de final din întreg sezonul Serie A. Chiar și așa, Giampaolo pare să fi ajuns la maturitatea tactică cu ai lui blucerchiati. Au resimțit uzura, învins la sfârșit, dar i-a ieșit totul tactic.
Un meci cu trei goluri anulate corect cu ajutorul VAR, două la oaspeți, unul la genovezi. Arbitrul Marco Guida, perfect lucid, deci să stea liniștit Nelu Crăciunescu, că electroniștii nu vor lua locul arbitrilor prea curând.
Brozovic cel Galben în Cap îi face mari pe interiști, iar Spalletti e trimis în tribune după diez și câteva caractere speciale în fața camerei. Protagonism ieftin, caracteristic lui. O etapă o vede de sus.
Torino – Napoli 1-3
Și aici mă întreb: cu cine nu funcționează bine Insigne?! Pe oricine ai pune lângă, dau randament ambii. Meciurile lui Napoli sunt o plăcere pentru ochii neutrilor, oricare ar fi scorul de pe tabelă. E fotbal vechi, garantat cu atac. Dincolo de Lorenzo, Verdi trebuie remarcat și el. Băiatul care a cedat tentației de a juca sau a face banca napoletanilor. Cu Ancelotti doar de tine depinde.
Bologna – Roma 2-0
Avem de față meciul-studiu al etapei. Roma e în doliu dupa trecerea la cele veșnice a lui Giorgio Rossi, maseur vreme de 55 de ani la clubul capitolin. Ce poveste frumoasă, ce legendă…
Dacă doar răzvrătiții spuneau la început că nu merge bine Roma, acum e clar: criză. Nu aș spune că Di Francesco «a pierdut vestiarul», o expresie la modă. Nu aș spune pentru că nu îmi place să concep o idee în baza unei supoziții mult prea vagi. Nu ai prieteni în vestiar, nu ai prieteni care să fie prieteni cu vestiarul, ceva atât de intim, cu acces limitat.
La Roma e delăsare, lipsă de energie și un campionat vândut pe 40 de milioane, adică suma lui Radja. Iar cât o să vă arăt eu orașul roșu, vă spun că autocarul Romei a oprit doar la Trigoria la întoarcerea de la Bologna. Cantonament urgent, cum n-a mai fost de pe vremea lui Rudi Garcia.
„E un semnal pentru grup”, a spus Di Francesco după titularizarea lui Zaniolo în meciul cu Real. Semne, multe semne. Bologna nu marcase până la acest meci. Poate că merita și Pippo elanul.
Ati vazut cum potolește Neptun de sus, de pe fântână? E rezumatul meciului.
La Fontana del Nettuno di Bologna. Foto: Arnella Grace (instagram)
Dincolo de Frosinone, șansa lui Di Francesco e să învingă cu Lazio, sâmbătă. Un meci cu o motivație specială, de la sine, chiar dacă i biancocelesti par favoriți cum nu s-a mai întâmplat în ultimii ani.
Chievo – Udinese 0-2 / Lazio – Genoa 4-1
Măgărușii din Verona primesc în vizită pe Udinese în această etapă. Alb-negrii încep bine un meci pe care îl rezolvă pe final. Din nou în centrul atenției este Rodrigo De Paul, băiat din Sarandi, o excavație a agomerației urbane din Buenos Aires. Decar classe ’94. Îmi plac șiretenia și poziționarea de la gol. Acum ne prezintă și șutul. Patru boabe deja.
Kevin Lasagna a dublat mai apoi ca să contrazică teoria scorului periculos.
Dincolo, Genoa e luată repede pe Olimpico, prin Caicedo. Multe greșeli, multă ezitare, iar pândarul Immobile nu te iartă. Așa face și polacul Krzysztof Piatek, noua senzație a campionatului. Gafă Acerbi, dar cui îi mai pasă?! Lazialii pasează bine între linii și își deschid flancurile doar în momentele în care apărarea adversă performează. Mereu două soluții, aici câștigă, aici plusează Simone Inzaghi până la următoarea ceartă cu doctorul Lotito.
Milan – Atalanta 2-2
Pe contre și multe ocazii pe San Siro. Putem trage linie: Milanul a câștigat enorm prin venirea lui Higuain, rupe din vole electric deschizând scorul, însă desincronizările mijloc-apărare te fac să uiți tot ce e mai bun. Papu, e 2-1 și bergamascii muncesc pe final, presează și reușesc egalarea prin Rigoni în minutele de prelungiri. E potențial de fantezie, punctele se pierd pe eterogen.
Frosinone – Juventus 0-2
Balul se încheie la Frosinone, într-o bella atmosfera. Suporteri mulți, coregrafie, doamne la selfie, blonde ca Nedved. Forcingul lui Juventus e de neconstestat, chiar dacă finalul urcă în tren punctele.
Încă nu am văzut fundașul care să se sperie de Ronaldo, deja ne plictisim de relatările presei privind uimirile, crucile și mătăniile pe care și le fac colegii lui. Închipuite, cred, profesioniști au tot fost. Puțină atenție. Pablo Osvaldo:
„Il mondo del pallone non faceva più per me.
A Cristiano Ronaldo piace tornare a casa e fare 150 addominali, a me piace tornare a casa e preparare il fuoco per il barbecue.”
Din discheta verbelor deducem că lumea fotbalului nu mai e pentru Pablo, rockstarul neînțeles: „Lui Ronaldo îi place să ajungă acasă și să facă 150 de abdomene, mie îmi place să ajung acasă și să aprind focul pentru grătărel”.
Mi se pare normal.
În speranța că nici de data aceasta nu mă credeți prieten cu Bachus, ci cu voia bună și prietenia de pahar, vreau doar să vă spun că, deși nu ne dăm seama, suntem mult mai italieni decât Cezar Ouatu. Păstrați-vă calmul, nu mai ai timp să publici cronica, te paște următoarea etapă.
Spritzul muzical ? se toarnă pentru visele grele care se duc în Serie A în această primă parte. Parma lipește două victorii și îți aduce aminte de începutul anilor 2000. Vasco Rossi își mai revenise din problemele starului. Romanii suferă enorm, Inter trage de ea și nu e timp deloc, intermediara e la geam. Spre maxim! Daje!
