Amici della Serie A TIM, prinde contur bucla campionatului. Am râs, am glumit, ne-am dat cu presupusul. Se construiesc certitudini, e din ce în ce mai clar.
Atalanta-Parma 3-0
Etapă cu ploaie câinească, la Bergamo, ca peste tot, a trebuit să țină cizma. Parma nu a venit la egal în nord, a venit să joace, iar asta îmi desenează o simpatie fină pentru ei, poate o fi și de la trecut. Da’, la cum e viața, curajul e pedepsit de multe ori. Râmânem cu moralitatea. Băieții din Ducat au jucat, au rupt din fotbalul lor și au lăsat un obraz frumos și pe Stadio Atleti Azzurri d’Italia, doar atât. Totul s-a jucat în a doua parte, atunci s-a decis. Este și meritul lui Gasperini pentru modul în care construiește fazele fixe, două dintre ele – cele marcate de Palomino și Mancini – așa își au povestea.
Empoli-Juventus 1-2
Antijuventinii au sperat din nou la un pas pe loc, prin minutul 28, atunci când Caputo dă golul carierei, cam așa îl numești mereu când îl dai. Trăim prezentul, amintirile și imaginile vizuale vin cu mintea limpede. Nu a fost să fie așa.
Juventus și-a pregătit bine șaua pentru repriza a doua și au presat cum doar ei știu să o facă, la un nivel peste celelalte combatante. Ocazii, careu mic pentru oameni mulți. Și-avem un penalty dubioșel la Dybala, pe care Calvarese îl dă. Și pentru 2-1 vine Cristiano, cu un șut care nu se antrenează, se simte.
Torino-Fiorentina 1-1/Sassuolo-Bologna 2-2
Pe bătrânul Olimpico di Torino s-a jucat o altă partidă a „medianelor”, oarecum sensibil egale și ca asemănare aceste squadre, nu doar pe tabelă. Benassi deschide scorul pentru oaspeți și nu se bucură. Ceea ce e un lucru onest, respectul față de fost e bine să îl ai, e al tău. Tot rapid vine și echilibrul, Aina șutează, iar din bară mingea îi dă o cașpică portarului Lafont. Greuț, dureros, dar e autogol. N-a fost meci trist, plasa e grea.
Dincolo, De Zerbi și-a ridicat țepii, și-a pus mâinile în buzunarele treningului Prosper și i-a trimis pe verzi pe gazon. Interesantă și acerbă partida de la 13:30, Sassuolo și-o putea fura dacă Boateng nu insista la finalul finalurilor. Și-un fondant de grande qualità: Marlon băiatul.
SPAL-Frosinone 0-3
În Ferrara s-a înfruntat două dintre echipele muncitorești ale Serie A. Ambele dornice, ambele cu gânduri multe și presiuni și mai mari. Gazdele se simțeau mai bine pe scara punctelor, dar asta nu a fost de ajuns. Mi-a plăcut mai mult Frosinone de data această. Dincolo de noroc, curajul i-a urcat la acea diferență de scor. De fiecare dată când înscriau, suporterii adverși mai întorceau capul o dată. A fost sincron în tribune. Ceva frumos a făcut și Pinamonti, la un minut după ce a intrat. Andrea Pinamonti, puștiulache împrumutat de la Inter, de mare și interesant viitor.
Genoa-Udinese 2-2/Cagliari-Chievo 2-1
În primul am văzut din nou ce înseamnă sângele de latin, că tot veni vorba de globalizare. Și-avem un caz: Cristian Gabriel Romero, argentinian din madre in figlio, douăzeci de lumânări pe tort, fundaș de peste mări, cum tot caută genovezii. Înscrie, iar peste șapte minute își al doilea galben. A la Găbițu Tamaș din vremuri bune, ceva. Vine De Paul, din aceeași țară, cu un gol cum sunt mai toate ale lui. Spre frumusețea descoperirii unui nou talent.
Milan-Sampdoria 3-2
Urmărind meciul hazardului cifrelor de pe tabelă, așa cum era de așteptat de altfel, am tras și concluzia că Higuain și Cutrone chiar pot juca foarte bine împreună. Și nu doar atât, se completează prin plasament și acoperirea zonelor în ultimii trejdămetri, cum ar spune al nostru unic Gică. Ambii fac un meci mare, iar ăl’ mai mic poate învăța multe din colaborarea asta perimetrală. Patru goluri marcate până în pauză, pentru ca în a doua să domnească al meu Suso. Dacă mai pun și ciozvârta asta ați spune că sunt fan Milan, deci nu. Să trăim poza.
Napoli-Roma 1-1
Îmi place cum își așteaptă Ancelotti adversarul de pe cealaltă bancă. Te ia, îți întinde mâna, poate te și îmbrățișează cum i-a făcut lui DiFra și îți zâmbește frumos, dominant, fără dinți. Roma venea din nou la ghici, nefiind în stare de altceva. Atât poate echipa, acestea sunt limitele momentului, vor crește până în următorul sezon.
Din nou El Shaarawy o pocnește, așa cum știe și îi vine. Ciudat sau nu, omul ăsta e stâlpul în momentul de față, omul care cară pianul la care nu cântă nimeni. Și chiar nu cântă. Napoli își dezvoltă jocul, iar norocul Romei nu a ținut 90 de minute, o dă Mertens pe final. Giallorossi fac un meci care de-a dreptul îi sperie pe proprii suporteri. O autobază cruntă și destrămată ce îți stârnește milă.
Lazio-Inter 0-3
Ultima, aia de luni, că e frumos să începi săptămâna cu ceea ce ai încheiat, se joacă în Capitală sub spectrul revanșei gazdelor, asta dacă nu a uitat nimeni cum și-a făcut Inter valiza de Champions. Am văzut balul lui Icardi și Brozovic, am văzut confirmarea lui Inter ca forță a sezonului, dar totodată am remarcat diferența dintre Icardi și Immobile. Unul are o echipă în spate, altul… suferă.
Și dacă Spalletti își aruncă ochii în pământ la final înseamnă că e bine. Ne-așteaptă scenarii multe, motiv pentru care Spritzul muzical ? e dat cu Cremonini. Daje!
