Ghirlandele de pe străzile din Napoli au început să se roadă, să se decoloreze și pare doar o chestiune de timp până să se spulbere total. Ultimele trei meciuri din campionat – înfrângere cu Lazio și egaluri cu Genoa, respectiv Bologna – au adus cu ele prăbușiri violente, zguduitoare, nu atât ca urmare a rezultatelor, cât mai ales în ceea ce privește relațiile interne.

Trădează multe vorbe nespuse, în cele trei luni, riposta lui Kvaratskhelia din meciul cu Genoa, de după schimbare, dublată în următorul de cea a lui Victor Osimhen, care i-a spus direct lui Rudi Garcia că tocmai pierde două puncte prin scoaterea lui de pe teren.

Nejustificat până la un punct, dacă jucătorii nu și-ar fi dat seama că modificările francezului sunt, de foarte multe ori, nu soluții, ci pedepse.

Nigerianul ratase un penalty.

ADL, alegere feudală

Cred că e foarte important contextul în care Rudi Garcia a fost uns antrenor în locul lui Luciano Spalletti, dornic de un an sabatic, un motiv foarte isteț de a ieși din decor, a prins la publicul pasional napoletan. Omul nostru a obosit. Să-l lăsăm la naționala Italiei.

Pe data de 19 iunie, Aurelio De Laurentiis, patronul a cărui viață e toată numai un film, după declarațiile sale, anunța cu un zâmbet orbitor instalarea lui Rudi Garcia. Se întâmpla la Muzeul Real Bosco di Capodimonte, sub semnul unei renașteri complete, într-o zi în care operele lui Rafael și Tiziano au trecut în plan secund.

„Mi-a luat 11 zile. Mulți dintre cei pe care i-am văzut joacă 4-2-3-1 sau 3-4-3, unii 4-4-2. Pentru mine a fost esențial să părăsim structura actuală. Am vrut să găsesc un antrenor care să dea lovitura cu 4-3-3: după ce am văzut că Rudi a ajuns pe locul doi de două ori la Roma și că în primul an a început cu 10 victorii la rând, mi-am zis că e potrivit, e al nostru” – Aurelio De Laurentiis.

O alegere de preocupat de geometrie, de strateg din Muntenia. O percepție poate chiar distorsionată, fiindcă e bazată pe o experiență din urmă cu zece ani, analizată dintr-o singură perspectivă, neasumată bineînțeles în caz de insucces.

Napoli a schimbat patinele

Prin umare, problemele azzurrilor nu sunt în principal de natură tehnică, țin de stimuli și de cât de orfani se simt jucătorii. Semnalul a fost deja tras.

La nivel de firul ierbii, Napoli nu mai joacă pe respirația ei, ci pe atingeri puține – aspect care îl sufocă pe Kvara – și exploatarea la maximum a aripilor. Reprizele lui Rudi sunt rupte, de parcă pauza destramă tot. Cele 90 de minute sunt prea multe, iar pentru limpezimea fazelor de joc nu există pastilă.

Practic, Garcia propune o cutie de viteze nouă, e provocarea lui pe care pune o miză exagerată, foarte posibil să fie decontată doar de el.

Întrebări sunt multe, însă nu e dispus să răspundă la ele. De ce joacă atât de sus chiar și când echipa sa nu are posesia, în condițiile în care practică un pressing dezordonat și o muncă cu defecte?

Lobotka nu e De Rossi, Osimhen nu poate fi Gervinho, iar Kvara e genul de băiat care s-ar întoarce împăcat dacă l-ai trimite după țigări. Ce trebuie să-i faci să îl superi? Să fii Rudi Garcia.

Embed from Getty Images

Cum l-am înțeles pe Rudi

Pentru Rudi Garcia, empatia cu jucătorii săi e una strict instinctuală și aplicată pre-meci, deoarece autoritatea e pe primul loc.

Francezul a ales a doua cale, cea a lui, nu prima, cea pentru club. În urmă cu o decadă, s-a pliat perfect.

Rămâne un antrenor de începuturi, care o reglează din mers cu jucători pe placul lui, deci o situație inaplicabilă în acest moment. Relevant sau nu, cu Ronaldo, la Al Nassr, și-a făcut bagajul repede.

Rudi nu e un antrenor deschis schimbării. Nu e un curajos.

Italienilor le-a adus aminte de Rafa Benitez la Inter, aș contrazice această asemănare întrucât cei doi ani și jumătate pe banca Romei sunt ai lui și nu-i ia nimeni. Benitez nu-i avea.

La Napoli, pilotul automat a cedat.

Cu o galerie în spate care se lamentează, dar nu intervine, nu presează la nivel instituțional – falimentul din spate a fost povară mai grea – rămâne de văzut dacă fricile îl vor scufunda pe Garcia în flăcările demiterii.

Până atunci, aspirine la colazione. Cât de pacificator poate fi în situația dată? Aici e cheia. Dacă va cuceri sau va fi prădat. Prădat nu de mașină, acesta e primul semn că devii iubit în Napoli.

Sursa foto deschidere: goal.it