Coronavirusul nu aduce doar criza după sine, ci și psihoza. Categoric, multe nu vor mai fi la fel nici în fotbal. Am citit ieri că Look Plus va transmite în România, în această perioadă de gând și năduf, meciurile din prima ligă a Belarusului, unica țară din Europa în care se mai face sport.

Oamenii din Belarus nu sunt speriați, asta e cultura lor, pare că nu au nimic de pierdut, iar în toată nebunia aceasta, oficialii federației din Belarus s-au gândit chiar să ofere acces gratuit la supercupa de feminin. Au numit marketing toată această expunere a bolii naționale.

În țara fără de focar, dar totuși cu 1486 de cazuri, din care 420 depistate ieri, și 16 decedați, există și un răspuns pentru tot valul ăsta nebun: Aleksandr Grigor’evič Lukašenko.

Președintele Belarusului este supranumit „ultimul dictator al Europei” de mai toată presa europeană, frate de cruce cu Putin, dacă și Putin îi e frate, contează mai puțin. Lukašenko susține că pandemia de coronavirus este o invenție a occidentului.

„Lumea civilizată înnebunește” , a adăugat președintele. „Este absolut o prostie să închizi frontierele de stat. Panica poate răni mai mult decât virusul însuși”. Nonconformist spre nebun, să zicem.

Gândurile lui Lukasenko nu s-au oprit aici, dimpotrivă, el a propus și o cură: „Ar trebui să bei 40-50 de grame de votcă pe zi, să mergi de două-trei ori pe săptămână la o banya (saună rusească) și să continui să lucrezi la fermă, pentru că munca grea și un tractor poate vindeca orice”.

Puțini îl contrazic în poporul său. Trist este și că UEFA, cu toată influența ei, nu reușește să facă nimic în acest caz, pentru că unul dintre principiile ei constitutive este să ofere autonomie totală fiecărei federații în parte.

Mă voi uita la meciurile din Belarus când și când, dar nu pentru că mi-e dor. Ce se întâmplă acolo este fotbalul la genunchiul broaștei, dar așezat în felul lui. Așadar, Liga 1 necosmetizată din drepturi TV peste merite și ifose de primari.

Să nu-l luăm prea în serios, ci ca pe un program de semi-divertisment. Mi-ar plăcea să o facă așa și comentatorii sportivi, să vină mai mult la firul ierbii, la bordura de tribună cu var șters.

Mi-aduc aminte de vremurile în care Andy Stănescu și Radu Banciu comentau la Sport.ro fotbalul din Bulgaria. Eram prin liceu, multe dintre ele se disputau vinerea după-amiază, era tot ce-mi trebuia ca să-mi mai trag sufletul nițel, după ore. Cu atât mai mult cu cât comentariul era frumos colorat în realitatea bulgarilor.