Au vorbit o săptămână întreagă despre ce ar putea însemna un nou baraj, despre cum refuză emoțiile asociate cu drama suedeză și cum ar pieri toată atmosfera de după Euro. Până s-a întâmplat.

Mancini nu a contrazis teama din ziare, iar Italia mai are două înfruntări pentru Campionatul Mondial din 2022, după 0-0 în Irlanda de Nord.

Turneul final cucerit și ce a urmat în continuarea preliminariilor sunt discuții total diferite. Squadra Azzurra a scăzut mult ritmul după Euro 2020, iar tot ce a putut oferi a fost un joc mult stors, din care au mai rezultat doar două victorii în șapte meciuri, cu Lituania și Belgia. Una în preliminarii și una în Nations League.

Nu știu câți au mai trecut prin filtrul analitic meciurile din vară, eu la fiecare partidă am zis că urmează răul, ceea ce m-a făcut mai rezervat.

Fără să dezvolt prea mult teoria decarului de Gică Hagi, Italia n-a avut un creator în persoană la Euro, nici măcar un dadaist rătăcit, și nici atacant veritabil pe care să se bazeze. Immobile e certat cu golul național, o știe o patrie întreagă, Belotti așteaptă pasul și pasul pe el, în timp ce Raspadori și Scamacca se încarcă pentru viitor.

A funcționat prin forcing și puseuri ofensive, noțiuni temporare, ale căror baterii s-au epuizat.

Când a simțit și Mancini acest aspect, acum, când conta cel mai mult, a urcat în vârf cel mai rapid jucător de explozie – Insigne, dar umerii lui nu au dus atacul și, mai mult, mutarea lui a tăiat din producția de la mijloc, neresponsabilizată de un Jorginho blocat de ratarea penalty-ului cu Elveția.

A fost singura soluție în care a crezut pentru startul meciului. Altfel spus, nota de plată pentru un joc fără pivot, târziu venită, nu în finala cu Anglia, cum mă așteptam.

Chiar dacă l-au mascat în chip de Gian Piero Ventura, exagerat bineînțeles – panica are o accelerație de tip hipertensiv pentru italieni în anumite situații – Mancini a trimis un popor întreg să doarmă fără prea multe gânduri, că mâine e o nouă zi grea.

Grupul rămâne același, trebuie să ne recâștigăm strălucirea. Mergem la Mondial în martie și poate că îl și câștigăm, sunt totalmente încrezător.

Roberto Mancini, după Irlanda de Nord – Italia 0-0

Climatul funebru s-a simțit la Belfast din primul minut, ăsta e și motivul pentru care Mancini respinge clar eșecul altora de dinaintea lui și expune totul la cald petru a da forță cuvintelor sale.

Poate că e constructiv pentru o campioană europeană en-titre care se bazează pe grup, nu pe individualități.

A folosit brillantezza pentru stălucire. Pe un alt dicționar, e sinonim cu timp. 

E e tot ce îl poate ajuta pe Mancini. Ce îi va rezerva momentul «martie 2022».