Amici della Serie A TIM, a mai trecut un weekend, au câștigat din nou toate favoritele, cu mențiunea că Milan scapă în gol iar, scapă spre o trecere la outsidere, ceea ce e trist. A început sâmbătă, cu stol de goluri și mâini în cap.
Juve-SPAL 2-0
La Torino, s-au mai calmat lucrurile, s-au pus pe două linii și hai pe ei. Atitudinea corectă dacă analizezi parcursul adversarilor. A punctat din nou Miralem Pjanic, stranie consecvență, cu un șut frumos, sub bară, plouată, completat mai apoi de Cristiano, cum îi place lui, de la trei metri înălțime, cu capul.
SPAL nu reușește să culeagă puncte, are doar trei, cu Lazio obținute. Leonardo Semplici, fă ceva!
Sampdoria-Inter 1-3
S-au pupat de mama focului Conte cu Di Francesco înainte de start, dar asta n-a ajutat pentru un egal. Ăștia de la Inter bat ca la hoții de cai pe zona lor, cu un program ușurel în spate, dar asta nu ia din merite.
Tot mai dezinvolți și sigur pe ei, la jumătatea primei reprize, Sensi a mocnit-o din nou, dacă mai miră pe cineva acest băiat, deviat ce-i drept. Cu bara, elegant. Și steagurile blucerchiate s-au mai ofilit.
Până la pauză, tot el, cu mâinile pe sus, o cere din stânga pentru a trage spre poartă, culoar, doar că nu o nimerește cum trebuie, ci o șterge și capătă valențe de centrare. O pândește bine și o ajunge Alexutzu Sanchez, la prima ispravă. «Ce pasă de maestru!», cum ar fi strigat, fără să înțeleagă faza, Dadi Graur, dacă Inter era FC Onești.
Păcat că ăsta mic adus din Anglia caută ulterior o simulare în careu, motiv pentru care, la al doilea galben, pleacă pe unde a intrat. Ai greșit echipa, băiatul meu!
Până la final, Jankto a mai aprins niște speranțe în eter, iar Gagliardini a dus tabela din nou la două goluri dacă le scazi. Pe Roberto Gagliardini îl aștept mai mult sezonul acesta, dacă mai are loc.
Nu toți sunt Slavia Praga, Sampdoria nu stă în ghete. Sunt multe cauze acolo, deci îl voi apăra în continuare pe DiFra. Un meci i se mai dă. Nu cred că l-au trădat așa rapid căpoșii vestiarului, ci efectiv are un lot foarte slab, care nu poate face un salt nicicum, pe fondul unei interminabile probleme de club. Dacă doriți, printre corporatiști se mai numește managementul conflictului. O știu ăia de la hașer.
Sassuolo-Atalanta 1-4/Napoli-Brescia 2-1
Nebunia lumii s-a dat la Genoa, pe înserate, unde Atalanta a făcut un meci mare. Poate mai bine le mai păstrau și pentru în Champions. În fine, e gestiunea lui Gasperini. Clasic, cu cronometrul la el.
Mai odihnit, mai nu prea, n-a fost greu să rupă defensiva lui Chiricheș pentru Papu Gomez, 15 ani jumate pe un picior și tot atâtea zeci de centimetri de unde se-ncalță și până unde l-a mângâiat mumă-sa.
Pe urmă s-au descălțat de tot până în minutul 35, pe rând, Gosens, Gomez din nou și Zapata. În a doua li s-a zis să aibă grijă de plămân fiecare cum știe, așa că, pentru gazde, Defrel a înscris pentru săraca onoare.
Dincolo, la camorriști, duminica la 13:30, s-au motivat și ai lui Ancelotti, dar mai întâi de toate, poza etapei a fost dată de Mario Balotelli, care a intrat pe teren cu fiica sa în brațe. Nu știu cât a fost dorință, cât a fost imagine, dar mi-a plăcut instantaneul. A și înscris cu capul, după un corner, fără să se bucure prea mult. Poate că Mario s-a făcut mare, atât cât poate el. Poate că începe să se facă fotbalist, mai are timp, mai are o șansă, măcar acum când așteptări nu mai sunt. L-am văzut foarte umil la o emisiune de divertisment din Italia, în vara ce tocmai a trecut. Cum și-a scurs timpul acest ragazzetto atipic…
Că Mertens se duce bine în clasamentul marcatorilor, era ușor de prevăzut. Interesant, în această partidă cu mult VAR, din două încercări a marcat și Kostas Manolas, alt tip certat cu idealurile și loialitatea, mă mir că încă nu și-a împușcat până acum unchiul, legendă a lui AEK.
Lazio-Genoa 4-0/Lecce-Roma 0-1
Simplu și fără să stea pe gânduri s-a distrat și Lazio, acasă, pe Olimpico. A înscris chiar și Fane Radu, dacă vă vine să credeți. Nu se mai pune că l-a alergat Kouame pe unde a vrut, rămân doar realizările.
Din alt unghi, au râs a mirare Lulic și Milinkovic-Savic.
În schimb, Ionuț Radu nu e în cea mai bună formă, are boala lui Robin Olsen. Adică nu ai ce să-i reproșezi, dar orice șut e gol. Ciudată apucătură.
În Puglia a avut loc duelul giallorosselor, pe Stadio Via del Mare, cel cu multe tribune despărțite. N-au dominat capitolinii, dar au început să se înțeleagă Dzeko cu Mkhitaryan. Și un rigore ratat de Kolarov, trebuia să se oprească undeva.
Udinese-Bologna 1-0/Cagliari-Verona 1-1
Nu știu dacă am fost păcăliți până acum, dar Bologna începe să amintească de sezonul trecut, fadul sezon trecut. Așa cum Okaka, prin reușita sa, ne-a întors în timp cu 7-10 ani, când se mai vorbea despre el. Unii dintre noi chiar aveam nevoie. Mare și importantă victorie pentru friulani.
În Sardinia, Cagliari nu reușește mai mult decât să-și împartă punctele cu Hellas. Au înscris ei prima dată cu un șut al lui Castro, lăsat la păcălirea portarului de către Joao Pedro. Genul ăla de gol care împarte prima de meci în două.
N-au reușit să țină cadența incisivității, astfel că Faraoni a egalat lejer după ce a alunecat în defensivă poverino Pisacane. C-așa e viața când nu dai apă ierbii.
Milan-Fiorentina 1-3
San Siro, sub presiune mare de tot. Practic, am văzut tot ce e mai rău la o echipă: pase greșite, desincronizări, gafe, impotența de a ține capul sus când ai mingea. Blazare totală. Ce face Ribery cu varza, după pasa greșită a lui Calhanoglu, e poveste.
După eliminarea lui Musacchio pentru talpă pe tibie, a fost și mai ușor pentru deja triumfătorul Montella. Castrovilli și Ribery, după merite, s-au trecut și ei pe listă. Chiesa nu. A tras în Donnarumma, de la unșpe metri, de parcă l-a ținut minte cu vreo ceva din copilărie. Ca-n curtea liceului, când erau deja plictiseală și-l mai bubuiai pe câte unul din doi metri, de amuzament.
Amuzament și nu prea, cu frică de dentist sau nu, și-a pus palma-n falcă iarăși Giampaolo. Nu iese nimic, milaniștii îl detestă, mai trist e că nu pare genul să răbufnească cu ceva pentru a cârmui spre altă direcție. Sau cel puțin asta spun gesturile lui.
AC Milan nu a mai pierdut patru meciuri în primele șase disputate, din sezonul 1938-1939. Deci urma Ribbentrop-Molotov, n-a fost bine.
Parma-Torino 3-2
Partidă completă și pe Ennio Tardini. Lunea, când cheful e deja lux, s-au pus pe cartonașe, rigori sbagliati și răstunari de scor. Energia a fost adusă de Gervinho, geometria din capul lui Ansaldi, bara aproape spartă de Cornelius… nu pot să nu las video cu rezumatul, cu atât mai mult cu cât ăia roșcovani, cu goluri multe – zic ei, au arătat doar 1-1.
Și cum vorba bună e tot mai dată în urmărire, mai ales în online, o șansă merită toți. Și de-asta iubim fotbalul, că e un spectacol fără scenariu, în care fiecare își poate lua șansa la șut, dincolo de colectivitatea pe care o presupune fenomenul. Doar că locurile se mai schimbă.
În încheiere, o concluzie personală, ce are la bază ultimele sezoane, îmi spune că prima etapă din octombrie atrage dupa ea și demiterile de antrenori. Willie Peyote aduce Spritzul muzical ?. Cât încă suntem toți, sănătate! Scapă cine poate! Daje!
Sursa foto deschidere: sport.sky.it
