Amici della Serie A TIM, etapa cu numărul 4 a fost una pe fugă, desfășurată doar în weekend, așa cum e logic pentru toți oamenii normali cu timp compresat, de 2019. Nu că acesta ar fi motivul, dar la mijloc de săptămâna avem parte de o intermediară, Euro 2020 este mai aproape decât îl vedem. Am avut Derby Della Madonnina și alte câteva partide bellissime în jurul lui.
Cagliari-Genoa 3-1
În tricourile bune, de purtat domenica, cele albe cu cruce roșie de îmi plac mie, au venit cei de la Genoa în Sardinia. În prima parte s-a disputat echilibrat, cu un minus pornind Cagliari – cinci jucători indisponibili – astfel că și genovezii au încercat mai mult.
Golurile au venit după pauză, balul fiind deschis de Giovanni Simeone, cu capul, șters. În minutul 86 egalează Kouame, cu una de-aia de-a lui, de acum o vezi și apoi după ce fluieră arbitrul.
Păcat că l-a trădat cu autogol colegul Cristian Zapata, când ți-e lumea mai dragă, adică după ce te bucuri.
S-au aruncat în atac ca să mai ia una, Joao Pedro a scăpat în atac împreună cu Ioniță, ca doi câini care aleargă o minge. Și au dat drumul la boxe sarzii: Freed from desire.
Udinese-Brescia 0-1/Juve-Verona 2-1
Sâmbătă s-au fixat trei partide. La Udine, poate unicul oraș al Italiei în care te simți ca la Zimnicea, rândunelele bresciene au obținut o victorie de chiaburi, pe silent. A doua din acest sezon, bătrânul Romulo este eroul cu șut de la butoiul cu experiență.
Ca o paranteză, din anomaliile transmisiunilor TV. Ați observat? De fiecare dată când cade camera pe un jucător și nu e mingea în joc, imediat îi vine să dea o flegmă. Și o dă, nu o ratează, parcă-i făcut. Niciodată nu am înțeles ce lege a fizicii se aplică în cazurile astea. În poza de mai sus de unde pleacă apa?!
Din sticlă sau din Romulo?
Dacă ne mutăm la Torino și spun că Juventus a câștigat cu un junghi de suferință, o să credeți că întind prea mult coardă. N-ar fi așa, mă tem că se va lungi mai mult. Verona nu s-a dus ca la tăierea mieilor, așa am și văzut poate cea mai lungă fază de penalty bătut, terminată cu gol. Nu știu la ce să o raportez, din acest sezon cu siguranță.
Ar fi putut să fie ghinionul etapei, dar s-a prelungit. Rămâne doar Di Carmine cu regret și bobârnac de la Juric. Artist: Veloso.
A durat zece minute pâna ca Ramsey să se treacă pentru prima dată pe o tabelă din Serie A, și încă puțin ca să dubleze avantajul Ronaldo. Clasic, din penalty, după faultul asupra lui Cuadrado. Jocul nu a convins, stilul lui Sarri nu e amprentat. Se joacă din ce a rămas de la Allegri, va mai dura niște timp, aici se tem toți.
AC Milan-Inter 0-2
În Derby della Madonnina, așteptările au fost bifate, cu Inter impunându-se fără a domina teribil. Disputat pe sfârșit de Milan Fashion Week sau Settimana della moda, cum îi spun italienii, observ că Inter devine tot mai a la Conte, fiecare jucător încearcă să-l mulțumească pe antrenor, să-i arate că e parte din echipă și din obiectiv. Aici nu vorbesc doar de Lukaku, așa se gândește în iarbă. Un trend nou și unicul care a început să încolțească la cele din vârf.
Chiar dacă în joc nu este evidentă, fără o forță caracteristică pe flancuri în acest moment, acea linie de cinci mijlocași ar putea fi cartea lui Inter, o barieră de multe ori sufocantă pentru adversari.
Giampaolo nu arată nimic. A promis că joacă fotbal cu capul sus, deocamdată nu-l poți creiona. E dureros pentru milaniști și ar putea să i se tragă de aici, punct de cotitură. Altfel, frumos de clară boaba lui Lukaku și dragostea cu jurământ pentru Conte. Va fi interesant cum se va derula această poveste bazată pe încredere reciprocă.
Patru derby-uri din ultimele cinci jucate în Serie A au fost pierdute de milanezi. Și Madonnina reflectă albastru o săptămână, să zicem…
Sassuolo-SPAL 3-0/Bologna-Roma 1-2
Încep să se miște lucrurile și la neroverzii lui De Zerbi. Primul gol al meciul este o lecție pură de construcție și pasă bună. Două assist-uri pentru Berardi și Tablou cu bețivi, de Ciccio Caputo. O doppietta frumoasă, îi zboară gândul la bere.
La Bologna am văzut la ce sunt buni bătrânii și cât de nașpa suntem noi ăștia care ne ghidăm după ani și alte chestii fizice. Aleksandar Kolarov e ca vinul, tot mai fin pe gleznă, tot mai bun pe geometrie. El a adus Roma în avantaj din lovitură liberă, pentru ca, la cinci minute distanță, centralul Pairetto să dicteze un rigore la care nimeni nu a văzut contactul.
Și încăpățânat pe deasupra, nu a cerut VAR. Nu a ratat Sansone.
A zguduit turnul rossoblu chiar Edin Dzeko, din cap, la ultima secundă, după un meci nu foarte bun, dar cine ar mai trage concluzia asta la 1-2?! Impresionant efortul lui Jordan Veretout de a căra mingea cu atâta energie și încredere la ultimul atac.
Lecce-Napoli 1-4/Samp-Torino 1-0
Ancelotti face un gest de recunoștință după izbânda din Champions și îl trimite din primul minut pe Llorente, pentru a forma atacul cu Milik. Pe fondul înghesuirii în careu a lui Lecce, Napoli primește două penalty-uri, din care Insigne ratează unul. Se acceptă cât timp mai e. Au mai plasat frumos ulterior Fabian Ruiz și Llorente, din doi metri.
Fernando este autorul a trei goluri și două pase de gol în 133 de minute de joc efectiv în tricoul napoletan. Nu știu pentru cine e statistica asta, dar face bine la căpuț. Dincolo, sampdorienii s-au hrănit cu enforfine torineze, simplu, dintr-un singur gol. Era cazul unei victorii.
Lățosul de Gabbiadini i-a înnebunit pe copiii de pe stadion, murați de ploaie.
Atalanta-Fiorentina 2-2
Greu pentru bergamasci după dușul rece ce le-a căzut dușul croat și rece, în cap, într-o istorică seară de miercuri. Vara nu i-a priit foarte bine lui Federico Chiesa, dar uite că își revine ușor-ușor, așa se face că a marcat și a dat centrarea perfectă pentru piciorul bine pus de Ribery, aflat și el la prima reușită în campionatul acesta superb.
La 0-2, jubila nobilimea, iar Montella își aranja tacticos cravata.
Atalanta se trezește pe final, din jumate de plămân și egalează în ultimele zece minute prin Ilicic și Castagne.
Lazio-Parma 2-0
Mult prea răsifirata Parma nu a reușit să plece neînvinsă de pe Olimpico. Mereu suprinși de pasele lazialilor, parmegianii s-au văzut conduși rapid, încă din minutul 8, când a șutat din unghi, cu stâng de aur, Immobile. Mai ușor a dublat Marusic, la jumătatea celei de-a doua reprize, ca să nu mai fie prea multe de schimbat.
Urmează o săptămână plină cu meciuri din Serie A. Ei muncesc, se antrenează. Noi să avem timp, ne uităm și punem la sucflet.
Măcar să o facem cu stil, cum spune Eros în Spritzul muzical ?. Daje!
Sursa foto deschidere: fcinternews.it
