Amici della Serie A TIM, la catedra fotbalului italian se strigă catalogul, în ordine alfabetică deocamdată. Orarul e făcut, dar notele și obiectivele se dau și se stabilesc pe parcurs. S-a cotizat la fondul școlii, nu mai rămâne decât să se scoate la tablă, unul câte unul, tocilari cu munca și băieți care prind din clasă sau de pe bancă.
Fiorentina-Juve 0-0
A citit, dar nu a învățat: Juventus. Deschiderea etapei a avut loc la Firenze, într-o atmosferă retro, nu doar prin prisma orei de joc, ci mai ales prin culorile întregului stadion.
Am văzut-o pe Juve suferind la construcție chiar și cu Sarri pe bancă, ușor ezitantă în compartimentul defensiv, era să o comită până și Szczesny. Slavă Domnului pentru ei, la capătul tuturor ocaziilor s-a aflat Federico Chiesa, umbra lui. Statisticile de peste ani ne arată că Fiorentina se află la cel de-al 17-lea meci consecutiv fără victorie, mai rău a fost doar în 1970-71. La oaspeți, bancherul s-a scuzat pe motiv de căldură. O remiză alba care mai amână cu două etape demiterea elegantului Montella.
Napoli-Samp 2-0/ Inter-Udinese 1-0
La Napoli, în vestiarele pe care le blamează englezii înainte de sosirea împăraților de la Liverpool, au probat tricourile cei de la Sampdoria. De stadion nu aveau ce să mai zică și de data asta, s-au mai schimbat niște scaune.
Cu o dublă a rezolvat Dries Mertens, așa cum știu ei, din circulația mingii în fața porții. De remarcat că de-a de-a doua pasă de gol a dat-o Llorente. Și totuși suferă la pressing, au lacune în a se poziționa.
Doar partea nebună, majoritar nebună, a lui Ferrero îl mai ține pe Di Francesco la Samp cea aflată într-o situație în care se valutează dacă nu cumva scăparea de retrogradare ar trebui să fie obiectivul din mers.
La Milano, teatru și tir. Sportiv, fără inițiale, cu șuturi multe. Mai sunt multe de rezolvat, însă Inter își câștigă punctele, ceea ce este esential pentru proiectul nou. Nu mi-a plăcut deloc simularea lui Candreva la palma dată de Rodrigo De Paul. E de Tânăr și neliniștit, episodul în care Victor Newman a fost împușcat la un bal mascat, pe sub mască, deci perfid, sezonul ’97-’98 cam așa. Se uita bunică-mea. Dacă acestea sunt așteptările productive de la Candreva, titularizatul de serviciu observ, mă gândesc că pe Benzar, la Lecce, l-ar ajuta pe bandă. Altfel, Sensi tot mai fotbalist. Nu doar că are un șut cu gleznă tare, acum înscrie și cu capul.
Genoa-Atalanta 1-2/Brescia-Bologna 3-4
Și partea fericită a Genovei a pus un zero peste ce avea. Chiar dacă Atalanta are examen frumos, greu și pentru istorie, la mijlocul săptămânii, bergamascii nu au arătat rău, au dominat prin joc – o specialitate a lui Gasperini. Au înscris Muriel din penalty și Criscito dintr-un rigore care nu prea a fost. Și ce poate fi mai frumos decât ca un golazzo să facă dreptate fotbalului?! Duvan Zapata, padre! După o fază bine așezată, în minutul 90+5, ca să plece triști în port. Al nostru Ionuț Radu, acel Radu autentic din Serie A, nu a avut ce să mai facă, poate doar să-și așeze șuvița la loc. Prea sub bară, acolo nu țes toate gâzele.
Stegulețe fluturânde și la Brescia, a goluri multe. S-a disputat mult prea în careuri, mult prea cu poftă ca să nu fie 7 la număr, practic s-au dat toate. O dublă a fost a lui Alfredo Donnarumma, nume deja alocat, dar șansa fotbalului mai schimbă. Spiritul combativ al Bolognei e una dintre frumoasele surprize ale începutului de campionat, o echipă după chipul și asemănarea lui Sinisa, deși au stat departe. Ulterior, târziu în noapte, jucătorii s-au dus să-i cânte la geamurile spitalului. Pazzesco, no?!
Parma-Cagliari 1-3
Cum e mai ok și corespunzător? La tricou negru și cu talpa curată pe geam sau la costum și cu degetele împreunate ca drepții? Căutați voi, ragazzi. Aici e calcio și trening dacă n-ai venit pentru business, nu scrie în Codul bunelor maniere astăzi, de Aurelia Marinescu.
Cagliari nu s-a dus cu prea multe emoții pe Stadio Ennio Tardini. Au un lot mai bun, mai încrezător în capacitățile proprii. Cu Inglese și Gervinho nu în zile bune, sarzii doar au muncit și au primit ce-i al lor. Luca Ceppitelli, venit chiar de la Parma, și-a făcut de cap cu o doppietta, pentru ca mai apoi Cholito Simeone să o înțepe bine. E devreme să vorbim de puncte.
SPAL-Lazio 2-1
Am putea spune că e o supriză, însă fluctuațiile laziale sunt arhicunoscute și au la bază subțirimea lotului și prea multe peticeli… de unde constanță?!
Capitolinii deschid scorul, a tranșat VAR.
Și nu i-au deschis la poartă…
La revenirea de la cabine, mai deciși au ieșit ferrarezii, s-a culcat frumos pe minge Andrea Petagna. Și Kurtic l-a imitat la final, cam din aceeași poziție, mai bine plasat. O rimonta care umple găleata cu apă proaspătă, după două înfrângeri. Prea lentă defensiva lui Lazio, ce mai poți face acum?! Antrenezi ce ai…
Roma-Sassuolo 4-2
Multe gânduri a mai trezit la Roma începutul de sezon. În a treia a fost altfel, a adus entuziasm și ceva mai multă siguranță, inclusiv în defensivă, unde Gianluca Mancini începe să se simtă confortabil. Au debutat Veretout și Mkhitaryan, cel din urmă fiind plusul de maturitate de la mijloc, acolo unde i giallorossi pierd multe mingi, păcat vechi. A și înscris, alături de Cristante, Dzeko și Justin Kluivert. S-a zâmbit pe umeri, n-ar strica mai multă unitate. A fost galop în prima parte, în a doua s-au mai relaxat, motiv ca Berardi să arate că poate merge pe aceeași linie. Nu s-a supărat nimeni pentru asta, la gazde. Meciuri tot vin, iar accidentați tot sunt…
De remarcat și cele trei pase de gol date de Lorenzo Pellegrini, cel ce ar putea fi, pentru Roma, un număr 10 cu «7» pe spate. Jordan Veretout pare să-l susțină bine pentru a urca mai mult în atac, aduce echilibru. La debut pentru neroverzi a fost Chiricheș. Nu dai vina pe el, totuși mal di testa, cum spun italienii.
Verona-Milan 0-1
Obiectiv bifat și pentru drăcușori. Dacă ne era dor sau nu, Boom-boom-Piatek își intră în ghete pentru victorie. Nu e târziu deloc. Pentru puncte a contribuit și Stepinski, la jumătatea primei reprize, cu un picior urât ridicat la nelocul lui. Au văzut din prima și băieții de la video și jumătate din cei prezenți pe Marc’Antonio Bentegodi. Multe ratări, neelegant și prea disputat acest duel.
Seară a erorilor pentru veronezi, deși diferența a făcut-o un gol din penalty. L-am apărat pe Giampaolo, acum nu-l înțelege nimeni de ce a făcut o singură schimbare. Cei de la Milan nu sunt încrezători decât după ce marchează, trăiesc continuu o luptă cu minutele.
Torino-Lecce 1-2
Altă echipă cu frâna trasă este Torino. Nu se autodepășec, nu construiesc și, de cele mai multe ori, îl irosesc pe Belotti. Un haos pur practicat de Walter Mazzarri, șase puncte din nouă sunt deja prea multe pentru o apărare al cărei punct forte este portarul Sirigu.
În altă dezordine de idei, colorată rundă. N-a luat nimeni bătaie cu hodineli, nu s-au falsificat vertiginos scoruri, am avut și reveniri, din acelea neutre de-ți bucură inima. Suntem pe strada bună, o spune și Spritzul muzical ?. Daje!
Sursa foto deschidere: sport.virgilio.it
